Viu in lumea ta, mort in lumea mea – Avatar

Postat in Watching Movies | 30 August 2010 | 304 vizualizari | Comentarii: 0 | Rating: 0

0 voturi

"Avatar". Unul dintre cele mai de succes filme ale anului 2009. Un film care a costat o grămadă de bani, despre care s-au făcut o mie de reclame (inclusiv la Coca Cola, trebuie menţionat). Însă a meritat tot acest efort?

Categoric. "Avatar" este un film aproape ireproşabil din punct de vedere al regiei. James Cameron nu şi-a dezamăgit nici de data asta fanii, iar creaţia Pandorei, planeta nativilor Na'vi, a fost încununată de succes. Jake Sully (Sam Worthington), un tânăr soldat cu dizabilităţi, este primit în proiectul "Avatar", care crează un nativ Na'vi (controlat de om), pentru a studia populaţia Pandorei. Pandora are nişte resurse foarte valoroase, iar Jake este ademenit în proiectul "Avatar" cu promisiunea că îi vor reface picioarele.

Aici intervine problema. Jake se îndrăgosteşte de Pandora, şi de frumoasa Neytiri, o localnică dintr-un trib influent.

Să descoperi Pandora este ca şi cum ai descoperi lumea subacvatică, cred că este cea mai verosimilă asemănare. Este o lume plină de mister, de stranii creaturi, de plante fascinante, şi acea culoare de albastru calm care predomină în toiul nopţilor pandoriene îţi dă o senzaţie de ireal.
Atenţia la detalii este remarcabilă, mergându-se până acolo încât să fie create nişte datini, ritualuri native (vezi scena cu moartea avatarului om, colega lui Jake).

Nu e de mirare că au existat tentative de suicid pe motiv că nu putem locui într-o lume ca Pandora!

Criticii s-au grăbit să spună că ideea nu aduce nimic nou. Invocând, de exemplu, Ultimul Samurai, unii au susţinut că Avatar este o formă fără fond. Aş putea să îi contrazic, venind cu argumentul că filmul se bazează pe o trăsătură definitorie a omului, conturată într-o tipologie stas: lacomul, hulpavul, care se ambiAş putea să îi contrazic, venind cu argumentul că filmul se bazează pe o trăsătură definitorie a omului, conturată într-o tipologie stas: lacomul, hulpavul, care se ambţionează să aibă tot sub orice preţ. În plus, este fascinant de observat structura ierarhică a populaţiei Na'Vi, obiceiurile lor, puterile lor speciale. Probabil cel mai previzibil este că un Na'Vi...iubeşte! Jake şi Neytiri sunt un mare clişeu, dar unul binevenit, care îndulceşte filmul, care devine tragic în momentul în care oamenii distrug Pandora.

Vă las să descoperiţi restul filmului singuri. Însă fiţi siguri, veţi simţi un cumul de senzaţii, şi, până la urmă, este un film care ridică întrebarea "Dacă totuşi...".Dacă totuşi există cineva acolo, sus, departe?

Ana Moca-Grama - www.Pasiunea.Eu

Link